Arhitectura hexagonală (Hexagonal Architecture) organizează aplicația în jurul unui nucleu de business, separat de detalii precum interfețe de utilizare, baze de date și servicii externe. Nucleul se conectează la aceste părți prin porturi și adaptoare, de unde provine și denumirea Ports & Adapters.
Scopul este păstrarea stabilității regulilor de business atunci când tehnologia externă se schimbă. Hexagonul ilustrează granița aplicației; nu impune șase componente.
Nucleul știe ce trebuie să se întâmple, iar adaptoarele gestionează tehnologia de comunicare. Codul de pornire al aplicației conectează adaptoarele potrivite la nucleu.
Când clientul comandă, adaptorul HTTP transformă datele primite într-un apel al operației de creare a comenzii. Nucleul validează comanda, calculează totalul și cere salvarea prin portul de persistență. Adaptorul de bază de date configurat execută interogarea și returnează rezultatul.
Regulile de calcul se află în nucleu și nu conțin nici cod HTTP, nici SQL. Pentru testarea lor, dezvoltatorii pot oferi un adaptor care stochează date în memorie, astfel încât testul să ruleze fără conexiune la o bază de date reală.
Dacă se adaugă un instrument de comandă din linia de comandă, acesta poate apela aceeași operație prin alt adaptor de intrare. Regulile de calcul nu trebuie rescrise pentru noul instrument.
Arhitectura hexagonală se potrivește aplicațiilor cu reguli de business care necesită teste aprofundate, mai multe puncte de intrare sau integrări externe schimbate frecvent. Poate organiza codul într-un monolit sau în microservicii individuale; nu impune împărțirea aplicației în servicii.
O bibliotecă de întrebări de interviu IT cu răspunsuri detaliate — de la Junior la Senior.
Donează