Compoziția construiește comportament prin a deține alte obiecte (o relație "has-a") și delegând către ele. Moștenirea dobândește comportament prin extinderea unei clase ("is-a"). Sfatul "preferă compoziția" există deoarece moștenirea creează o cuplare strânsă și fragilă cu o clasă de bază, în timp ce compoziția rămâne flexibilă.
<T> <T> {
{ add(x); }
T { remove(size() - ); }
}
class Stack<T> {
private final List<T> items = new ArrayList<>(); // HAS-A list
void push(T x) { items.add(x); }
T pop() { return items.remove(items.size() - 1); }
// only push/pop are exposed → LIFO invariant is safe
}
Prin a deține o listă în loc de a fi una, Stack expune doar operațiile pe care le dorește.
| Compoziție | Moștenire |
|---|---|
| Flexibilă, schimbă piese în timp de execuție | Fixă la timp de compilare |
| Ascunde internalele (delegare) | Moștenește întreaga interfață |
| Mai multă cablare/boilerplate | Mai puțin cod când cu adevărat is-a |
| Evită clasa de bază fragilă | Subclasa se rupe dacă baza se schimbă |
Utilizează moștenirea doar pentru relații is-a genuine și stabile; utilizează compoziția pentru "Am nevoie de acest comportament".
Moștenirea expune întreaga interfață a părintelui, deci o subclasă nu poate controla pe deplin propriul contract — scurgerea Stack extends ArrayList este exemplul clasic.
Compoziția menține relațiile explicite și interschimbabile, motiv pentru care injecția de dependență, modelele de strategie și majoritatea designurilor flexibile se bazează pe ea.