Care este diferența dintre serviciile stateful și stateless?

Question

Accepted Answer

**Serviciile stateless** nu stochează starea clientului între cereri (fiecare cerere este independentă), în timp ce **serviciile stateful** mențin starea. Lipsa stării este importantă pentru scalabilitate — serviciile stateless sunt mult mai ușor de scalat orizontal.

## Serviciile stateless vs stateful

```text
STATELESS → the service keeps NO client state between requests:
  → each request contains all needed info; any server can handle any request
  → state lives ELSEWHERE (database, cache, client, token) if needed
STATEFUL → the service MAINTAINS state across requests:
  → a specific server holds a client's state (session in memory, etc.)
  → requests must go to the SAME server (or state must be shared/synchronized)
```

## De ce lipsa stării ajută scalabilitatea

```text
STATELESS services scale horizontally EASILY:
  → any server handles any request → load balancing is simple (any server works)
  → add/remove servers freely; a failed server doesn't lose state → resilient
  → no sticky sessions or state synchronization needed
STATEFUL services are HARDER to scale:
  → requests tied to specific servers (sticky sessions); a server failure loses its state;
    scaling needs state sharing/replication → complexity
→ PREFER STATELESS services for scalability (a key design principle).
```

## Gestionarea stării în designurile stateless

```text
→ Store state EXTERNALLY where servers can share it:
  → SESSION/data in a shared store (Redis, database) → any server reads it
  → state in the CLIENT (e.g. JWT tokens carry auth state)
  → keep services stateless; externalize state → scalable AND maintains needed state
```

## De ce conteaza

Înțelegerea diferenței dintre serviciile stateful și stateless este fundamentală deoarece **lipsa stării este un principiu cheie pentru construirea sistemelor scalabile**, deci este cunoștință esențială în design-ul sistemelor.

Distincția — serviciile **stateless** care nu păstrează starea clientului între cereri (fiecare cerere independentă, orice server putând gestiona orice cerere) versus serviciile **stateful** care mențin starea (legate de servere specifice) — este fundamentală pentru modul în care serviciile se scalează.

Înțelegerea **de ce lipsa stării ajută scalabilitatea** este insight-ul crucial: serviciile stateless se scalează orizontal ușor deoarece **orice server poate gestiona orice cerere** (făcând load balancing-ul simplu, permițând adăugarea sau ștergerea liberă a serverelor, și semnificând că eșecul unui server nu pierde stare — reziliente), în timp ce serviciile stateful sunt mult mai greu de scalat (cereri legate de servere specifice prin sesiuni sticky, eșecul serverului pierdând stare, scalarea necesitând partajare complexă a stării).

Aceasta face ca **preferarea serviciilor stateless un principiu cheie de design** pentru scalabilitate — unul dintre cele mai importante concepte practice în proiectarea sistemelor scalabile.

Înțelegerea modului de **gestionare a stării în designurile stateless** — stocarea stării în exterior unde serverele o pot partaja (sesiuni într-un store partajat ca Redis, sau stare în token-uri client-side ca JWT-uri) pentru ca serviciile să rămână stateless în timp ce mențin starea necesară — este tehnica practică care reconciliază lipsa stării cu aplicațiile care au nevoie de stare.

Aceasta se conectează la scalarea orizontală și load balancing (care funcționează cel mai bine cu servicii stateless).

Deoarece lipsa stării este un factor cheie de activare a scalabilității orizontale (abordarea principală pentru sisteme la scară largă) și înțelegerea distincției stateless/stateful, de ce lipsa stării ajută scalarea, și cum să externalizezi starea este fundamentală pentru proiectarea sistemelor scalabile, înțelegerea serviciilor stateful vs stateless este esențială, cunoștință fundamentală în design-ul sistemelor — un principiu cheie pentru scalabilitate (lipsa stării enabling scalarea orizontală ușoară), conectând la load balancing și scalarea orizontală, și centrală pentru proiectarea sistemelor care se scalează, un concept important care stă la baza arhitecturii scalabile.