Un skill împachetează un workflow refolosibil, pe cerere, pentru un agent AI: instrucțiuni pentru o sarcină recurentă (când să o facă și cum), plus scripturi sau resurse opționale pe care agentul le încarcă doar atunci când sarcina este relevantă. Este diferența dintre a re-explica o procedură de fiecare dată și a o preda o singură dată.
SKILL = a self-contained folder the agent can pull in on demand:
SKILL.md → metadata + instructions (the TRIGGER + the STEPS)
scripts/ → optional helper scripts the agent runs (e.g. a linter, a generator)
resources/ → optional templates, examples, reference files
→ loaded ONLY when relevant → keeps the base context small, the workflow repeatable
Avantajul este progresivul disclosure: agentul știe că skill-ul există dintr-o descriere scurtă, și extrage instrucțiunile și scripturile complete doar atunci când apare o sarcină potrivită — deci zeci de skill-uri nu umflă fiecare conversație.
Un skill are trei părți: declanșatorul (când), pașii (cum) și orice scripturi ajutătoare (instrumente). Ține-l focusat și compozabil — o singură slujbă bine făcută, nu o încărcare de lucruri.
---
name: changelog-entry
description: Add a CHANGELOG entry. Use when finishing a user-facing change.
---
# Add a changelog entry
## Steps
1. Read the latest commits since the last release tag.
2. Categorize each as Added / Changed / Fixed.
3. Prepend a dated section to CHANGELOG.md under [Unreleased].
4. Run `scripts/validate.sh` to check the format.
description este declanșatorul — spune agentului când să apeleze acest skill. Lista numerotată sunt pașii, iar validate.sh este un script ajutător care impune corectitudine, deci agentul nu trebuie să gândească la format de la zero. Deoarece skill-ul este mic și cu un singur scop, se compune curat cu altele (de ex., un skill „release